Tratament parodontită – simptome, cauze, remedii

Eroziunea smalţului dinţilor
iunie 11, 2018
Cum să ne spălăm eficient pe dinţi
iunie 11, 2018

Parodontită (popular “parodontoză”)  este o infecţie gravă a gingiei care afectează ţesutul moale şi distruge osul care susţine dinţii. Parodontita poate determina dinţii să se slăbească sau să ducă la pierderea acestora.
Bolile parodontale sunt predominante atât în ţările dezvoltate cât şi în ţările în curs de dezvoltare şi afectează aproximativ 20-50% din populaţia globală.
Parodontita este des întâlnită şi poate fi, în mare măsură, prevenită. Este în general rezultatul unei igiene orale slabe. Periajul de cel puţin două ori pe zi, folosirea aţei dentare cât şi efectuarea controalelor dentare periodice vă pot îmbunătăţi considerabil şansele de tratare cu succes a parodontitei şi pot, de asemenea, să reducă şansele dezvoltării acestei boli.

Simptome parodontită

Gingiile sănătoase sunt ferme, de un roz palid, înconjurând dinţii într-un mod strâns. Semnele şi simptomele parodontitei pot include:

  • Gingie umflată şi moale;
  • Gingie de culoare roşu aprins sau violet;
  • Gingie sensibilă la atingere;
  • Sângerări ale gingiilor;
  • Îndepărtarea gingiilor de dinţi, făcând dinţii să pară mai lungi decât în mod obişnuit;
  • Noi spaţii se dezvoltă între dinţi;
  • Puroi adunat între dinte şi gingie;
  • Respiraţie urât mirositoare;
  • Pierderea dinţilor;
  • Durere la mestecat;
  • Modificarea modului în care dinţii se potrivesc atunci când muşcaţi;

Există mai multe tipuri de parodontită, cele mai frecvente fiind descrise mai jos:

  • Parodontita cronică este cea mai des întâlnită, predominant întalnită la adulti, în anumite cazuri, şi la copii. Acest tip este cauzat de acumularea plăcii şi implică o deteriorare lentă care se poate îmbunătăţi sau agrava în timp, cauzând distrugerea gingiilor, a osului şi pierderea dinţilor dacă nu este tratată la timp.
  • Parodontita agresivă se manifestă adeseori în copilărie sau adolescenţă şi afectează doar un număr mic de oameni. Aceasta tinde să afecteze familii întregi şi provoacă o progresie rapidă a pierderii osoase şi a dinţilor dacă nu este tratată.
  • Parodontita necrotizată se caracterizează prin moartea ţesutului gingival şi a ligamentelor dinţilor datorită lipsei de aprovizionare cu sânge (necroza), având ca rezultat o infecţie severă. Acest tip apare, în general, la persoanele cu un sistem imunitar slăbit – în cazul infecţiei HIV, tratamentul cancerului sau alte cauze – şi malnutriţie.

Cauze parodontită

În cele mai multe cazuri parodontita începe cu placa – o substanţă lipicioasă compusă majoritar din bacterii. Dacă este lăsată netratată, iată cum poate avansa la stadiul de parodontită:
Placa se formează pe suprafaţa dinţilor atunci când amidonul şi zahărurile din alimente interacţionează cu bacteriile care se găsesc în mod normal în gură. Deşi periajul dinţilor de două ori pe zi cât şi folosirea aţei dentare elimină placa, acesta reapare rapid.
Dacă nu este înlăturată periodic, placa se poate întări sub linia gingiei formând tartru. Tartrul este mai greu de îndepărtat şi este plin cu bacterii. Daunele asupra gingiilor şi dinţilor sunt mai mari cu cât placa şi tartrul rămân mai mult timp pe dinţi. Tartrul nu pote fi înlăturat prin periaj sau folosind aţa dentară fiind nevoie de o curăţare profesională pentru a-l elimina.
Placa poate cauza gingivită, cea mai uşoară formă de boală parodontală. Gingivita reprezintă iritarea şi inflamaţia părţii gingiei situată la baza dintelui. Gingivita poate fi înlăturată cu un tratament profesional stomatologic şi o îngrijire orală atentă. Inflamaţia continuă a gingiilor poate provoca parodontită, cauzând apariţia unor “buzunare” între gingie şi dinte, acesta umplându-se cu placă, tartru şi bacterii. În timp, aceste buzunare devin mai adânci, adăugându-se noi bacterii. Netratată, această infecţie cauzează pierderea ţesutului şi a osului, şi în cele din urmă pierderea dinţilor afectaţi. De asemenea, această inflamaţie cronică poate pune presiune asupra sistemului imunitar.

Tratament parodontită

Planul de tratament poate fi efectuat de către medicul stomatolog. Scopul tratamentului parodontitei este de a curăţa temeinic buzunarele create în jurul dinţilor şi de a preveni deteriorarea osului. Pentru ca tratamentul medical să aibă succes acesta trebuie complementat cu o rutină zilnică de îngrijire orală şi oprirea din fumat (dacă este cazul).

Tratament non-chirurgical parodontită

Dacă parodontita nu este într-un stadiu avansat, tratamentul poate implica proceduri mai puţin invazive, incluzând:

  • Detartrajul îndepărtează tartrul şi bacteriile de pe suprafaţa dinţilor şi sub gingie. Acesta poate fi realizat folosind instrumente, laser sau dispozitiv cu ultrasunete.
  • Planarea radiculară. Netezeşte suprafeţele rădăcinilor, previne acumularea continuă a tartrului şi bacteriilor; elimina produsul secundar bacterian care contribuie la inflamarea şi întârzierea vindecării sau reataşarea gingiei pe suprafaţa dinţilor.
  • Antibiotice. Acestea pot ţine sub control infecţia bacteriană.

Tratamente chirurgicale parodontită.

Dacă suferiţi de parodontită în stadiu avansat, tratamentul poate necesita o intervenţie chirurgicală dentară, cum ar fi:

  • Reducerea pungilor parodontale. Stomatologul va efectua mici incizii în gingie, astfel încât o secţiune din gingie poate fi ridicată, expunând rădăcinile pentru ca acestea să poată fi curăţate eficient. Deoarece parodontita provoacă deseori pierdere osoasa, osul de bază poate fi reconturat înainte ca ţesutul gingival să fie cusut la loc. După vindecare va fi mai uşor să curăţaţi aceste zone şi să menţineţi gingiile sănătoase.
  • Grafe cu ţesut moale. Când gingia este afectată, aceasta se îndepărtează de dinte, stomatologul putând lua decizia de a întări o parte din ţesutul afectat. Acest lucru se efectuează prin îndepărtarea unei cantităţi mici de ţesut de pe acoperişul gurii şi ataşarea acesteia la locul afectat. Acest lucru poate opri retragerea gingiilor, acoperind rădăcinile expuse şi redând dinţilor un aspect plăcut.
  • Adiţie osoasă. Această procedură este efectuată atunci când parodontita a distrus osul din jurul rădăcinii dintelui. Pentru reconstrucţia dintelui se vor folosi grefe ce pot fi compuse din mici fragmente din propriul os sau material sintetic. Graftul osos ajută la prevenirea pierderii dinţilor prin menţinerea acestora în poziţie. De asemenea, serveşte ca o platformă pentru regenerarea osului natural.
  • Regenerarea ţesutului. Medicul stomatolog va implanta o piesă specială, formată dintr-o ţesătură biocompatibilă între osul existent şi dinte. Materialul va impiedica ţesutul nedorit să intre în zona de vindecare, permiţând regenerarea osului afectat.

Stimularea creşterii ţesuturilor prin proteine. O altă tehnică folosită implică aplicarea unui gel special pe rădăcina dintelui afectat. Acest gel conţine aceleaşi proteine găsite în dezvoltarea smalţului dinţilor şi stimulează creşterea osului şi a ţesuturilor sănătoase.